"

Public discourse does not distinguish between good and pleasant: God is good, scratching an itch is good. Most people think of heaven as pleasure, and hell as torment.
Pleasure, pain and all dissection, even the purest, belong to the flesh. Happiness is only accompanied by joy in the body, unhappiness is only accompanied by pain in the body. With death, joy, anguish and all dismemberment pass away.
To the sentimentalist, the boundless is like frost; to the hoarder, like plunder; to the individual, like annihilation.

"

A közbeszéd nem tesz különbséget jó és kellemes között: Isten is jó, a viszketeg megvakarása is jó. Legtöbb ember a mennyről azt hiszi, hogy élvezet, s a pokolról, hogy gyötrelem.

Az öröm, a kín és minden tagoltság, még ha legtisztább is, a testhez tartozik. A boldogságot csak a testben kíséri öröm, a boldogtalanságot csak a testben kíséri kín. A halállal elmállik az öröm, a kín és minden tagoltság.

A határtalan az érzelgősnek, mint a fagy; a gyűjteni vágyónak, mint a fosztogatás; az egyéniségnek, mint a megsemmisülés.

"

Discursul public nu face distincție între bine și plăcut: Dumnezeu este bun, a te scărpina de o mâncărime este bine. Majoritatea oamenilor se gândesc la rai ca la plăcere și la iad ca la chin.
Plăcerea, durerea și toate disecțiile, chiar și cele mai pure, aparțin trupului. Fericirea este însoțită doar de bucurie în trup, nefericirea este însoțită doar de durere în trup. Odată cu moartea, bucuria, angoasa și toate dezmembrările trec.
Pentru sentimentaliști, nemărginirea este ca înghețul; pentru colecționari, ca jaful; pentru individ, ca anihilarea.