"

Heaven, hell, purgatory are not just post-death states: everyone, dead or alive, wears one or the other.
All that is peculiarly finite, distinctive: it suffers in purgatory. Pleasures grow only in purgatory; and because all pleasures are finite and the lack of pleasure around them is infinite: therefore purgatory is torment.
In hell there is neither torment nor pleasure. He who is so dulled by his passions that he enjoys nothing more than to drink a great deal of water, and can only agonize as a machine creaks, has reached hell in his life.
In heaven there is neither pleasure nor torment. He who has no more need of pleasure can be stirred up by nothing, his whole being is opened like a blessing: he has reached heaven in his life.
The world of space and time is a purging fire; rare is the man who reaches heaven or hell in his lifetime. Your individuality is nothing but the sum of your finite needs; therefore only by losing your individuality can you reach the infinite state: heaven or hell.

"

A menny, pokol, tisztítótűz nem csak halál-utáni állapot: mindenki viseli valamelyiket, akár holt akár élő.

Minden, ami sajátos véges, jellegzetes: a tisztítótűzben szenved. Élvezetek csak a tisztítótűzben teremnek; s mert minden élvezet határolt s a körülötte lévő élvezettelenség határtalan: azért a tisztítótűz gyötrelem.

A pokolban nincs gyötrelem, sem élvezet. Akit szenvedélyei úgy eltompítottak, hogy már semmit sem élvez jobban, mintha rengeteg vizet inna; s kínlódni csak úgy tud, ahogy egy gép csikorog: életében elérte a poklot.

A mennyben sincsen élvezet, sem gyötrelem. Akinek nincs többé igénye élvezetre, azt nem kavarhatja fel semmi, egész lénye kitárul, mint az áldás: életében elérte a mennyet.

A tér és idő világa tisztítótűz; ritka ember, aki már életében mennybe, vagy pokolba jut. Egyéniséged nem egyéb, mint véges igényeid összessége; ezért csak egyéniséged elvesztésével juthatsz a végtelen állapotba: a mennybe, vagy a pokolba.

"

Raiul, iadul, purgatoriul nu sunt doar stări de după moarte: toată lumea, vie sau moartă, poartă una sau alta.
Tot ceea ce este specific finit, caracteristic: suferă în purgatoriu. Plăcerile cresc doar în purgatoriu; și pentru că toate plăcerile sunt finite și lipsa de plăcere din jurul lor este infinită: de aceea purgatoriul este chin.
În iad nu există nici chin, nici plăcere. Cel care este atât de amorțit de patimile sale încât nu se bucură de nimic mai mult decât de a bea multă apă și nu poate decât să agonizeze în timp ce o mașină scârțâie, a ajuns în iad în viața sa.
În rai nu există nici plăcere, nici chin. Cel care nu mai are nevoie de plăcere nu poate fi stârnit de nimic, întreaga sa ființă este deschisă ca o binecuvântare: a ajuns în rai în viața sa.
Lumea spațiului și a timpului este un foc purificator; rar este omul care atinge raiul sau iadul în viața sa. Individualitatea ta nu este altceva decât suma nevoilor tale finite; prin urmare, numai pierzându-ți individualitatea poți ajunge la starea infinită: raiul sau iadul.