"<p>Raiul, iadul, purgatoriul nu sunt doar stări de după moarte: toată lumea, vie sau moartă, poartă una sau alta.<br />Tot ceea ce este specific finit, caracteristic: suferă în purgatoriu. Plăcerile cresc doar în purgatoriu; și pentru că toate plăcerile sunt finite și lipsa de plăcere din jurul lor este infinită: de aceea purgatoriul este chin.<br />În iad nu există nici chin, nici plăcere. Cel care este atât de amorțit de patimile sale încât nu se bucură de nimic mai mult decât de a bea multă apă și nu poate decât să agonizeze în timp ce o mașină scârțâie, a ajuns în iad în viața sa.<br />În rai nu există nici plăcere, nici chin. Cel care nu mai are nevoie de plăcere nu poate fi stârnit de nimic, întreaga sa ființă este deschisă ca o binecuvântare: a ajuns în rai în viața sa.<br />Lumea spațiului și a timpului este un foc purificator; rar este omul care atinge raiul sau iadul în viața sa. Individualitatea ta nu este altceva decât suma nevoilor tale finite; prin urmare, numai pierzându-ți individualitatea poți ajunge la starea infinită: raiul sau iadul.</p>"