"<p>Călătoream cu trenul, la clasa a treia. O călugăriță a urcat cu o mulțime de bagaje: lucruri pentru un nou adăpost pentru copii.<br />La vedere, nu purta nimic remarcabil, dar ființa sa era radiantă: nu mai era afectată de viața pe pământ, ceea ce nu o împiedica să fie mai activă decât cei care vor o sută de lucruri de la viață.<br />Am întrebat-o. Aveți toate valizele? S-a gândit la asta și a început să numere: "Unu, doi, trei... opt, nouă", apoi a arătat spre sine: "zece". Pentru ea, propriul său corp era doar un bagaj. Acest mic servitor simplu la minte, neajutorat și distrat este mai puternic decât toate armele de pe pământ la un loc.</p>"