"

The most egregious examples of sentimentality are novels and films where characters can be separated into groups of good and evil. The most angelic are the protagonists, with whom the reader cries and laughs, almost merging with them; but if we look closely at these protagonists, they are not so much angels: they are driven by their petty, greedy, sweet desires. The other characters are classified as good and sympathetic or evil and hateful according to whether they support or hinder the protagonists. Most people today look at the world in the way of sentimental novels: those who are guided by their desires and those who support those desires are the good; those who hinder their desires are the bad.
Today's average man's knowledge is astonishingly simple-minded. Most men of today see only the surface of you that you present to their likes and wants; they do not look at your inner self; women judge you by whether you amuse and excite them, men by how you fit into their principles, plans, and convictions. Exchanges the good for the attractive, the seductive; no wonder that in private life as well as in public life is mostly led by adventurers. He is perpetually disappointed and disillusioned; he blames all the powers of heaven and earth, the wickedness of others, sometimes even his own folly; only he does not think of looking at his fellow-men not through his needs, but through their selves.

"

Az érzelgősség legrikítóbb példái azok a regények és filmek, ahol a szereplőket szét lehet válogatni a jók és gonoszok csoportjába. Legangyalabbak a főszereplők, kikkel az olvasó együtt sír és nevet, szinte egybeolvad velük; de ha jobban megnézzük ezeket a főszereplőket, nem is olyan angyalok: kicsinyes, kapzsi, édeskés vágyaik vezetik őket. A többi szereplők aszerint minősülnek jóvá és rokonszenvessé, vagy gonosszá és gyűlöletessé, hogy a főhősöket támogatják-e, vagy gátolják-e. Legtöbb mai ember az érzelgős regények módjára nézi a világot: amerre vágyai terelik és akik e vágyakat segítik, azok a jók; vágyainak gátlói a rosszak.

A mai átlagos emberismeret megdöbbentően együgyű. Legtöbb mai ember csak azt a felületet látja belőled, amelyet az ő kedvtelései és igényei felé mutatsz; nem nézi, hogy bensőd milyen; a nő aszerint ítél rólad, hogy szórakoztatod-e, hevíted-e, a férfi pedig aszerint, hogy miként illeszkedsz az ő elveibe, terveibe, megrögzöttségeibe. A jót összecseréli a vonzóval, csábítóval; nem csoda, ha a magánéletben is, közéletben is többnyire kalandorok vezetik. Örökös a csalódása és kiábrándulása, hibáztat minden égi és földi hatalmat, mások gonoszságát, néha még saját ostobaságát is; csak éppen arra nem gondol, hogy embertársait ne az ő igényein keresztül nézze, hanem önmagukban.

"

Cele mai flagrante exemple de sentimentalism sunt romanele și filmele în care personajele pot fi separate în grupuri de buni și răi. Cei mai angelici sunt protagoniștii, alături de care cititorul plânge și râde, aproape contopindu-se cu ei; dar dacă te uiți cu atenție la acești protagoniști, ei nu sunt chiar atât de îngeri: sunt conduși de dorințele lor meschine, lacome și dulci. Celelalte personaje sunt clasificate ca fiind bune și simpatice sau rele și odioase, în funcție de faptul dacă îi sprijină sau îi împiedică pe protagoniști. Majoritatea oamenilor din ziua de azi privesc lumea în felul romanelor sentimentale: cei care sunt ghidați de dorințele lor și cei care le susțin sunt cei buni; cei care le împiedică dorințele sunt cei răi.
Cunoașterea omului mediu de astăzi este uimitor de simplă. Majoritatea oamenilor din ziua de azi văd doar suprafața ta pe care o prezinți gusturilor și dorințelor lor; ei nu se uită la interiorul tău; femeile te judecă după cum le amuzi și le exciți, bărbații după cum te potrivești cu principiile, planurile și convingerile lor. El schimbă binele cu atractivul, cu seducătorul; nu este de mirare că, atât în viața privată, cât și în viața publică, este condus în cea mai mare parte de aventurieri. Este perpetuu dezamăgirea și deziluzia; dă vina pe toate puterile cerului și ale pământului, pe răutatea altora, uneori chiar pe propria sa nebunie; numai că nu se gândește să-și privească semenii nu prin pretențiile proprii, ci prin ei înșiși.