"<p>Cele mai flagrante exemple de sentimentalism sunt romanele și filmele în care personajele pot fi separate în grupuri de buni și răi. Cei mai angelici sunt protagoniștii, alături de care cititorul plânge și râde, aproape contopindu-se cu ei; dar dacă te uiți cu atenție la acești protagoniști, ei nu sunt chiar atât de îngeri: sunt conduși de dorințele lor meschine, lacome și dulci. Celelalte personaje sunt clasificate ca fiind bune și simpatice sau rele și odioase, în funcție de faptul dacă îi sprijină sau îi împiedică pe protagoniști. Majoritatea oamenilor din ziua de azi privesc lumea în felul romanelor sentimentale: cei care sunt ghidați de dorințele lor și cei care le susțin sunt cei buni; cei care le împiedică dorințele sunt cei răi.<br />Cunoașterea omului mediu de astăzi este uimitor de simplă. Majoritatea oamenilor din ziua de azi văd doar suprafața ta pe care o prezinți gusturilor și dorințelor lor; ei nu se uită la interiorul tău; femeile te judecă după cum le amuzi și le exciți, bărbații după cum te potrivești cu principiile, planurile și convingerile lor. El schimbă binele cu atractivul, cu seducătorul; nu este de mirare că, atât în viața privată, cât și în viața publică, este condus în cea mai mare parte de aventurieri. Este perpetuu dezamăgirea și deziluzia; dă vina pe toate puterile cerului și ale pământului, pe răutatea altora, uneori chiar pe propria sa nebunie; numai că nu se gândește să-și privească semenii nu prin pretențiile proprii, ci prin ei înșiși.</p>"