"<p>Sunt oameni care privesc religia ca pe un troc: este datoria omului să se comporte, să se supună poruncilor lui Dumnezeu și rânduielilor; este treaba lui Dumnezeu să îi ofere omului bunuri pământești în aceeași proporție în care el s-a comportat, a ascultat poruncile, a îndeplinit rânduielile. În consecință, cei mai religioși și cei mai buni oameni ar trebui să fie cei mai bogați, iar cei nereligioși și cei care încalcă legile ar trebui să fie mizerabili.<br />Cel care este religios pentru a obține în schimb bunurile pe care le râvnește: el și-a dovedit deja lăcomia și nevrednicia. Bunătatea lui Dumnezeu nu este îngrășare și nu este o instituție caritabilă. Strălucirea invariabilă a iubirii divine nu seamănă cu nimic altceva decât cu caritatea, cu satisfacerea dorințelor. Dacă reușești să crești în afara dorințelor tale, vei ajunge la Dumnezeu.</p>"