"<p>Virtutea este cea care se conformează standardului etern și ne ridică spre perfecțiune; păcatul este cel care se opune standardului etern și ne îndepărtează de perfecțiune.<br />Cel care atinge perfecțiunea se identifică cu măsura eternă: el nu mai are nici virtute și nici păcat; așa cum natura focului nu este virtute, ci lumină, tot așa natura unei ființe identificate cu perfecțiunea nu este virtute, ci natură. În perfecțiune nu există bine și rău, nu există merit și greșeală, nu există recompensă și pedeapsă.</p>"