"<p>Ceea ce nu a pornit încă la drum sau se află la început de drum - piatra, bebelușul - nu a dobândit încă nicio comoară pentru sine și este în sine demn de iubire. Iar ființa care a ajuns la perfecțiune, care a absorbit deja comorile pe care le-a dobândit și nu mai are nimic, la fel cum piatra sau pruncul nu mai au nimic: și ea este demnă de iubire în sine. Iar cel care nu a plecat încă și cel care a sosit deja sunt la fel.<br />Omul pe calea creșterii, care se prăbușește sub comorile trunchiate pe jumătate dobândite, nu poate fi iubit decât din amăgirea răutății comorilor deșarte, sau din rudenie, sau din compasiune, sau din ecuanimitatea fără căldură și perfectă a iubirii infinite.</p>"