"<p>Principala formă de întrerupere a completitudinii este aceea că devine femeie și bărbat. Copilul care doar se apropie de feminitate sau de masculinitate este la fel de complet ca ființa care se ridică deasupra separării individuale, care unește feminitatea și masculinitatea, le dizolvă în neschimbător.<br />Așa cum corpul feminin și corpul masculin trebuie să fie completate, tot așa sufletul feminin și sufletul masculin sunt incomplete. Femeia nu cunoaște lumina, bărbatul nu cunoaște căldura. Femeii îi lipsește adevărata putere creatoare, bărbatului îi lipsește adevărata forță vitală. Femeia, dacă luptă pentru comoara durabilă a umanității, nu înțelege cu adevărat decât ceea ce este în ea ca un eveniment în mișcare, viu, efervescent: ea privește templul creației ca pe un snack-bar, un colț de bârfă. Bărbatul, atunci când se află în jocurile dulci și în intimitatea caldă a reproducerii umane, devine obscur, mecanizat: el vede templul vieții ca pe o ocazie de confort. Femeia plutește în curentul mișcător și fierbinte al vieții, detașată, și privește doar ceea ce este legat organic, creșterea, natura: bărbatul vâslește în univers, închis, și contemplă obiectele interesului său ca pe niște insule.<br />Dacă un bărbat vede uneori în sufletul unei femei sau observă o femeie ascunsă sub propria ființă masculină: el vede că, în amurgul roșiatic, lucrurile fără formă care sunt spălate unele în altele trăiesc într-o pulsație fierbinte ca niște germeni: dacă sufletul unui bărbat sau ființa unui bărbat ascunsă în sine este dezvăluită femeii: ea vede că lucrurile strălucesc într-o lumină cenușie albăstruie, separate unele de altele, ca niște statui.<br />O femeie, atunci când lucrează, își radiază bucuriile, tristețile, întreaga lume în munca sa; un bărbat, atunci când lucrează, exclude orice altceva. Femeia, când joacă cărți, se dizolvă în grupul de jucători și vrea să câștige de la jucători: bărbatul, când joacă cărți, este atras de vicisitudinile jocului și vrea să câștige la joc. O femeie, atunci când deschide o portocală și îți oferă cu inimă bună câțiva căței din ea, aproape că s-a deschis pe sine, oferindu-ți din propria ei lume a sentimentelor ceea ce este al ei să îți ofere: un bărbat, atunci când îți oferă mâncare cu inimă bună, este bucuros să îți dea ceea ce este al lui. O femeie vrea să contopească viața bărbatului pe care îl iubește cu propria ei viață; un bărbat vrea să o atragă pe femeia pe care o iubește mai aproape de propria sa ființă. Femeia caută în iubire împlinirea îmbătătoare a vieții sale; bărbatul caută în iubire împlinirea îmbătătoare, mereu crescândă, a vieții sale.<br />Nevoile femeii și ale bărbatului nu se suprapun: de aceea, complementul femeii nu este excelentul bărbat creativ, ci cavalerul care se grăbește mereu și care o poartă mereu după el, uimind-o iar și iar, până când acest dublu zbor devine în cele din urmă o siguranță familială; iar complementul bărbatului nu este femeia excelentă, vitalizantă, ci fermecătoarea, care poate să-i stimuleze simțurile și, prin aceasta, să-i încânte întreaga ființă și, mai mult decât atât, să-i preia convingerile, preferințele, planurile. Cum este rar ca o femeie să găsească într-o singură persoană pe cavalerul și capul familiei, iar un bărbat pe fermecătoarea și adaptabilul, de aici și numeroasele dezamăgiri.<br />Ființa unui bărbat este un nucleu dur, iar cea a unei femei toate referințele. Familia, bogăția și alte circumstanțe sunt, pentru bărbat, factorii de modelare ai vieții sale; pentru femeie, viața însăși. Un bărbat poate fi cunoscut cu adevărat examinându-l în sine, liber de circumstanțele sale; o femeie examinând relațiile sale cu oamenii și circumstanțele.<br />Dacă romanul femeii este despre "bărbatul ideal": un mare cuceritor de femei, capul perfect al unei familii, un om curajos și hotărât, un om cu mare talent în toate, dar nu știm unde se încadrează toată această excelență, pentru că ființa lui nu este decât un chip de bărbat îmbrăcat în vitrina unui magazin de haine. Iar "femeia ideală" din romanul bărbatului este plină de delicatețe roz și inteligență aurie, dar singurul aspect real al ei este că este îndrăgostită nebunește de eroul masculin, cu care scriitorul și cititorul se identifică involuntar: ea plutește prin lume la fel de lipsită de fundament ca îngerii dulci din felicitările de Crăciun.<br />Care valorează mai mult: femeia sau bărbatul? Nu contează. Amândoi pot ajunge la final: la plenitudine. Dar fiecare într-un mod diferit: bărbatul își dezvoltă propria ființă închisă într-unul din ce în ce mai deschis, mai plin; femeia, ca o căldură moale, zboară în cuibul ultim, moale și cald.</p>"