"<p>Am auzit-o de la prietenul meu pictor Árpád Illés:<br />- Nu există nimic de prost gust în natură. De fapt: ea chiar corectează și îndreaptă prostul gust uman. Uitați-vă la un vagon de tramvai: pictat galben, cutie grosolană.<br />Dar dacă priviți orașul de pe deal, culorile se potrivesc și micile tramvaie galbene în mișcare îmbogățesc priveliștea. Sau cumpărați un candelabru urât, din cele pe care le vedeți în majoritatea caselor burgheze: duceți-l în pădure, îngropați-l în pământ printre rădăcini, mergeți să-l luați peste câteva luni și veți vedea cum natura îl înfrumusețează cât de cât.<br />Am auzit asta de la el și de la alți pictori:<br />- Merită să contempli petele și crăpăturile care se formează pe pereții umezi, în descompunere. Nu există nicăieri desene mai frumoase, grupuri de culori mai frumoase. Petele solide cu mii de spini, sunt într-o armonie perfectă pe care arta umană nu o poate atinge decât în perioadele sale cele mai pure. Iar culorile cele mai variate, verdele, albastrul, nuanțele gălbui de gri, roșul, verdele stins, ruginiul, sunt întotdeauna într-o armonie simplă și vastă. Dar ochiul uman este obișnuit cu porcării de bâlci și are dificultăți de adaptare la frumosul divin.</p>"