"<p>Nu există două lumi, ci una singură, care prezintă percepției noastre externe o serie de simptome schimbătoare, iar cunoașterii noastre interne esența constantă.<br />În cea temporală și schimbătoare, percepția este cea care ne ajustează; în cea atemporală și neschimbătoare, este imaginația.<br />Cel care se cufundă în stratul de bază al lui însuși, neschimbătorul: oricât de mult l-ar repeta, oricât de mult ar cunoaște neschimbătorul, tot nu are nicio percepție a acestuia. Ceea ce știe acolo: el nu experimentează, ci își imaginează; doar imuabilul conduce imaginația, la fel cum seria schimbătoare de simptome conduce percepția.<br />Experiența senzorială este posibilă doar pentru variabil, cunoașterea solidă doar pentru constant. Nu există experiență senzorială a esenței, ci doar cunoaștere bazată pe cunoașterea interioară; nu există cunoaștere solidă a fenomenelor, ci doar cunoaștere temporară.<br />Dacă variabila "este", constanta este doar o idee; dacă constanta "este", variabila este doar o stafie. "Există eternitate" și "nu există eternitate", "Dumnezeu este" și "Dumnezeu nu este", sunt la fel de valabile, indiferent dacă sunt privite dinspre constantă sau dinspre variabilă.</p>"