"<p>Modelul timpului total în timpul fenomen: timpul concept. Viața unei persoane în timpul concept nu începe odată cu nașterea și nu se termină odată cu moartea. Acțiunile tale vagi și iresponsabile din timpul-concept sunt întotdeauna "tinerețe", iar momentele tale mature și responsabile sunt întotdeauna "bătrânețe", indiferent dacă au loc la vârsta de douăzeci sau șaptezeci de ani.<br />În timpul concept, viața omului unic trece întotdeauna de la mai slab la diferit, iar viața umanității de la diferit la mai slab. Căci numai omul unic se ridică mereu deasupra stării de viață; omenirea în ansamblu este o masă fără formă care se întunecă.<br />Cele patru epoci principale ale umanității în timpul ideilor:<br />Prima, <strong>Epoca de Aur</strong>. Prima epocă a omului. Viața omului este tăcută - virtuoasă, simplă, fără mister, în perfectă armonie cu forțele neînsuflețite și cu natura.<br />A doua este <strong>Epoca de Argint</strong>. Stratul de bază neschimbător și personalitatea schimbătoare sunt separate în om. Eternitatea radiază în efemer în trei moduri: ca ființă, ca validitate necalificată, ca adevăr; ca bunătate care atrage temporalitatea către atemporal; și ca factor formal al primelor două, ca frumusețe. Viața umană se caracterizează prin proliferarea facultăților, prin atingerea măreției fără mari dificultăți. Ajutorul ceresc multiplică puterea omului, iar omul nu își folosește întotdeauna puterea în serviciul celui de la care a primit-o. Omul răzvrătit al Epocii de Argint este atât de puternic încât forțele neînsuflețite nu-l pot învinge decât în lupte severe și alternante.<br />Al treilea este <strong>Epoca Minereu</strong>. În cazul ființelor umane, legătura dintre neschimbător și schimbător este slăbită, având nevoie de o întărire constantă. Adevărul, binele, frumosul nu mai sunt de la sine înțelese, ci trebuie căutate. Căutarea adevărului este știința, bunătatea este legea, frumusețea este arta. Omul vârstei maturității este tenace, harnic, curajos, pasional, neînduplecat, răzbunător; sârguința sa încăpățânată aduce de obicei rezultate. Dacă se revoltă, are puțină putere pentru a fi o amenințare, dar este atât de tenace încât forțele neînsuflețite nu-l pot secătui decât cu un torent de foc și apă.<br />A patra este <strong>Epoca Fierului</strong>. În om nu mai există nicio legătură între neschimbător și schimbător, decât în licăriri, în vise. Ei cunosc doar variabilul și își pierd simțul neschimbării. Ei trăiesc în întregime într-o lume fenomenală dezarticulată a spațiului și timpului, iar ceea ce este neîntrerupt, transcendent spațiului și timpului: Dumnezeu, eternitatea, forțele incorporale, toate sunt imaginate separat în spațiu și timp, în maniera fenomenelor în mișcare: astfel, cunoașterea primordială a omului devine o fabulă confuză. Unii văd absurditatea acestei fabule și, prin urmare, îl neagă pe Dumnezeu, nemurirea sufletului și viața de apoi; alții, din lașitate, vor cu orice preț să creadă în fabula imposibilă. Tragedia epocii de fier este că omul epocii de fier este un prost dacă este necredincios și un prost și mai mare dacă este credincios. Voința bună de a lupta pentru adevăr, bunătate și frumusețe există în mare parte, dar este la fel de lipsită de speranță ca zborul unei păsări lipsite de aripi. Adevărul este înlocuit de o sută de puncte de vedere diferite, știința de adunarea datelor și popularizarea culturilor în masă. Bunătatea a fost înlocuită de sentimentalism, care, în timp ce într-un loc este emoționat până la lacrimi și împarte zahăr și miere, în altul este odios și dezbracă fără milă. Legea a fost înlocuită cu tot felul de decrete care nu au nimic de-a face cu moralitatea, ci sunt dictate de interesele partidului de guvernământ; dacă partidul de guvernământ se schimbă, pentru ce cu o zi înainte erai în închisoare, acum ești așezat la masa cu bunătățuri, iar pentru ce cu o zi înainte erai decorat, acum pentru același lucru ești spânzurat. În Epoca Fierului, există doar gardieni și prizonieri, iar de fiecare dată când are loc o schimbare de regim, aceste două caste sunt schimbate. Frumusețea este înlocuită cu dezirabilitatea, arta cu divertismentul și decorarea casei. Omul Epocii Fierului este pe cât de violent, pe atât de neajutorat; el organizează, aranjează, controlează totul, dar totul devine un dezastru; tot ceea ce încearcă să construiască este o groapă. El nu se întoarce niciodată împotriva puterii superioare, pentru că nu o cunoaște; nu are nevoie de un potop pentru a o distruge: dacă trăiește la înălțimea potențialului său, el este ruinat.<br />Aceste patru epoci există în timpul concept, nu în timpul istoric; dar fiecare etapă a timpului istoric poartă amprenta uneia dintre aceste patru epoci.<br />Examinați dacă voi înșivă aparțineți epocii de aur, de argint, de minereu sau de fier?</p>"