"<p>Această carte seamănă cu vechile ierbari, care încercau să răspundă cu exemple simple la întrebările despre ce să faci atunci când inima te doare sau când Dumnezeu te-a abandonat. Nu vorbește despre idealuri și eroi, ci despre ceea ce are de-a face cu omul. Scriitorul său dorește să-și învețe semenii învățând, învățând de la antici, din cărți, prin ele din inima omului, din semnele cerului. El dorește să transmită cunoștințe elementare despre adevărurile fundamentale ale vieții umane. Scrisă în 1943, Sándor Márai își dedică lucrarea lui Epictet, iubitului său Marcus Aurelius, lui Montaigne și tuturor stoicilor de la care a învățat despre putere, veselie și o viață fără frică.</p>"