"<p>Și pentru că ești un călător, în fiecare zi trebuie să continui pe calea care te conduce spre singurul tău scop, adică spre cunoașterea sufletului tău și a conținutului divin ascuns în sufletul tău. Nu este ușor. Gândește-te doar la multele ispite care te cheamă să te odihnești, să-ți întrerupi călătoria, să te ocupi de altceva! O femeie frumoasă stă pe marginea drumului și te cheamă cu un zâmbet fermecător. Trupul și simțurile tale răspund la această chemare, vrei să te amesteci cu acest trup frumos și să te abandonezi dulcei intoxicații a poftei. Dar trebuie să știi că momentele de vanitate și poftă sunt urmate de momente de totală dezolare și perplexitate. Pentru că sufletul tău vrea altceva, iar atunci când îți hrănești corpul cu miresmele senzuale ale altui corp, sufletul rămâne flămând și însetat. Banii, medaliile, titlurile, demnitățile îți ies în cale: dar ce te faci cu toate acestea când atenția, oboseala, timpul, care este prețul recunoașterii lumești, distrag cele mai bune puteri ale sufletului tău de la cunoașterea divinului? Colegii strigă pe marginea drumului, te cheamă și te încurajează la intreprindere ironic: ce poți câștiga în toate afacerile și distracțiile, dacă zăbovești la masa de joc sau la masa tavernei, iar sufletul tău întreabă cu o urgență chinuitoare: „De ce furi timp aici? Totul este copilăresc și meschin. Trebuie să mergi mai departe, ai treabă de făcut”. Așa îți vorbește viața, în fiecare zi, în fiecare moment - te cheamă să te odihnești, să poftești, să te distrezi, să fii satisfăcut în vanitate și putere. Dar când nu e treaba ta! Ești un călător și în fiecare zi trebuie să continui să mergi. Nu știi cât timp vei trăi, sau chiar dacă vei avea timp, să ajungi la capătul călătoriei tale, să-ți cunoști sufletul și divinul. De aceea, mergi în fiecare zi, cu rănu la picioare și chiar fiind sărac. Pentru că ești un călător.</p>"