"

To believe that we can retreat from passion is as madness as seriously believing that we can build a house of sand and shelter in the middle of the desert from the simoom.

Passion is as much the reason for our lives as reason, moderation and prudent defence. Only he who can give himself over to the passions of his body and character with the moderation and sincerity of his nature can be a complete man, and one who can be a man of intelligent obedience to the order of nature. But he will not be an animal, because he knows the limits where he must cling tooth and nail in the gale that has overtaken him, to the limits of reason. Do not deny the body, but treat it with dignity and superiority, as the trainer treats the beast. Deny not ambition, but mark its limits. Do not deny the senses, but walk and wake in the rebellion of your senses as a captain among the mutinous sailors of a ship in a storm: with rigour, understanding, unquestioning and heroic. You cannot do otherwise.It is the best a man can do.

"

Azt hinni, hogy elvonulhatunk a szenvedély elől, éppen olyan őrület, mintha komolyan hinné valaki, hogy homokból házat és menedéket építhet a sivatag közepén a számum ellen.

A szenvedély éppen úgy értelme életünknek, mint az értelem, a mértéktartás és a megfontolt védekezés. Csak az lehet teljes és a természet rendjéhez okos engedelmességgel simuló ember, aki természetének megfelelő mértékkel és őszinteséggel tudja átadni magát teste és jelleme szenvedélyeinek. De nem lesz állat, mert ismeri a határokat, ahol foggal és körömmel meg kell kapaszkodnia a szélviharban, mely reátört, az értelem korlátaiba. Ne tagadd a testet, de bánj vele méltányosan és fölényesen, mint az idomító a fenevaddal. Ne tagadd a becsvágyat, de jelöld ki határait. Ne tagadd az érzékeket, de úgy járj és kelj érzékeid lázadása közepette, mint a kapitány a viharba jutott hajó lázongó matrózai között: szigorral, megértéssel, kérlelhetetlenül és hősiesen. Mást nem tehetsz. Ez a legtöbb, amit ember tehet.

"

A crede că ne putem retrage din fața pasiunii este la fel de nebunesc ca și a crede serios că îți poți construi o casă din nisip și te poți adăposti în mijlocul deșertului de o furtună de nisip.

Pasiunea este la fel de mult rațiunea vieții noastre ca și rațiunea, moderația și apărarea prudentă. Numai cel care poate să se lase pradă pasiunilor trupului și caracterului său cu moderația și sinceritatea naturii sale poate fi un om complet și un om care poate fi un om al ascultării inteligente față de ordinea naturii. Dar el nu va fi un animal, pentru că știe care sunt limitele în care trebuie să se agațe cu dinții și cu unghiile în vâltoarea care l-a cuprins, limitele rațiunii. Nu negați trupul, ci tratați-l cu demnitate și superioritate, așa cum dresorul tratează animalul. Nu negați ambiția, ci marcați-i limitele. Nu vă negați simțurile, ci umblați și vă treziți în revolta simțurilor voastre ca un căpitan printre marinarii răzvrătiți ai unei corăbii în furtună: cu rigoare, înțelegere, neîndoielnic și eroic. Nu puteți face altfel. Asta e tot ce poate face un om.