"<p>De fiecare dată când mergeam la doctor, nu puteam scăpa de sentimentul jenant și umilitor că îl înșelam pe omul bun care, conform meșteșugului și cunoștințelor sale despre natura umană, mă trata cu îngrijorare și grijă, dar într-un mod complet fără speranță. Pentru că tot ceea ce putea să-mi ofere - remedii, diverse leacuri, apă sau raze, pulberi și lichide - ar fi putut să-mi vindece rinichii, ficatul sau inima, dar nu putea să vindece ceea ce este singura cauză a bolii mele: modul meu de viață, care este rezultatul caracterului meu, al naturii și înclinației mele fundamentale. Prin urmare, în mod serios și politicos, în măsura posibilităților noastre, ne-am înșelat întotdeauna reciproc, medicul și pacientul. Stilurile de viață nu pot fi vindecate, nici nu pot fi schimbate, decât temporar.</p> <p>Acesta este motivul pentru care natura, cu înțelepciune, are grijă de bolnavi: pentru că majoritatea oamenilor își odihnesc doar temporar pasiunile în carantina forțată a afecțiunilor. „Il est quelque fois saine d'être malade!” - spunea un francez. Majoritatea bărbaților ar muri la vârsta de patruzeci și cinci de ani dacă nu s-ar odihni câteva săptămâni în patul lor de boală.</p>"