"<p>Jurămintele voluntare față de noi înșine - „de mâine nu voi mai face asta sau aia, voi trăi în acest fel sau în altul, voi face asta sau aia” - ar trebui, probabil, să fie luate în considerare chiar mai atent decât cuvântul nostru față de oameni. Pentru că cuvântul dat oamenilor poate fi retras dacă descoperim că lumea se schimbă în jurul cuvântului nostru, că lucrurile umane sunt situate diferit în jurul ideii mărturisite odată ca adevăr și mărturisite într-un jurământ. Adevărul se schimbă și el. Dar cuvântul dat nouă înșine înseamnă că am făcut un contract cu caracterul nostru care nu se schimbă și, prin urmare, nu putem schimba contractul pe care l-am făcut cu el. Dacă lumea ne disprețuiește pentru că nu am fost capabili să ne ținem cuvântul dat dintr-un motiv conștient, acest dispreț poate fi supraviețuit, pentru că nici lumea nu este o parte contractuală morală. Însă dacă ne înșelăm caracterul, s-ar putea să mai avem o cale de supraviețuire, dar conduita noastră interioară va fi instabilă, vinovată și oscilantă.</p>"