"<p>Eu, de exemplu, deși eram deja un om matur, m-am apucat de înot și de tenis. Tenisul mi-a plăcut mai ales după ce am împlinit 40 de ani; este singurul sport umanist; om contra om, cu toată forța pe care o poți aduna, întotdeauna existând o distanță între combatanți, care nu se ating. La fel cum Luther nu l-a văzut niciodată pe Erasmus, cu care s-a duelat o viață întreagă. Și înotul, cât de bun era, mai ales în mare! Să înoți mult timp, în apa surdă, solidă, ca și cum te-ai întoarce acasă, la elementele primordiale ale existenței! Dar am constatat că aceste exerciții mă distrag de la munca mea. Ele sunt plăcute pentru corpul meu, dar nu sunt bune pentru sufletul meu. Iar ceea ce nu este bun pentru munca mea și pentru sufletul meu nu este, în cele din urmă, bun nici pentru corpul meu. Prin urmare, am redus aceste plăceri; și în toate acestea a fost multă vanitate; să mă mențin tânăr și sănătos!... Dar nu este treaba mea să fiu tânăr și sănătos, nu, nici măcar nu este treaba mea să mă feresc de boli. Există un singur lucru pentru un om destinat muncii spirituale: munca spirituală. Poate că mersul pe jos este singurul tip de exercițiu pe care ni-l putem permite; precum prizonierii care înconjoară curtea închisorii timp de o oră pe zi. Munca este cea mai mare sclavie.</p>"