"

One day a voice speaks. You're doing something, or something is keeping you busy: a task that you think is of paramount importance and is your duty, your responsibility. You are already prepared for this task, you are eager to do your work. And suddenly a voice says: "Your work is different." And the possibility of a task you've never thought of before flashes before you. And you know this task will not be without danger for you. It will divert you from the direction of your work, it will require extraordinary effort, and it will provoke a series of misunderstandings, disputes, and dangers. And yet, you must leave everything behind. Your practical interests are seriously threatened by this new task. And yet, you must put everything aside, you must take on this danger, this effort, this sacrifice, this new job, this new task, this new mission, which is both implied and incomprehensible. The voice of command cannot be misunderstood. He who hears well and obeys may fall among the worldly dangers evoked by the task, but he will save his soul. He who is deaf, comfortable, or cowardly, walks comfortably on in life, but his soul remains wounded, unsatisfied, and restless. Choose, my friend.

"

Egy napon megszólal egy hang. Éppen foglalkozol valamivel, vagy foglalkoztat valami: feladatkör, melyről azt hiszed, hogy elsőrendűen fontos és csak reád tartozik, csak a te dolgod. Már fölkészültél e feladatra, buzgón végzed munkád. S egyszerre megszólal a hang és ezt mondja: „Más a dolgod." S megvillan egy feladat lehetősége, melyre soha nem gondoltál ezelőtt. S tudod, ez a feladat nem lesz egészen veszélytelen számodra. Eltérít munkád addigi irányától, rendkívüli erőfeszítéseket követel majd, félreértések, viták, veszélyek sorozatát idézi fel. S mégis, mindent most hagynod kell. Gyakorlati érdekeidet súlyosan veszélyezteti az új feladat. S mégis, mindent félre kell tenned, vállalnod kell ezt a veszélyt, ezt az erőfeszítést, ezt az áldozatot, az új munkakört, ezt a sugallott és érthetetlen új feladatot. A hang parancsszavát nem lehet félreérteni. Aki ilyenkor jól hall és engedelmeskedik, talán elbukik a feladat által felidézett világi veszélyek között, de megmenti lelkét. Aki süket, kényelmes, vagy gyáva, kényelmesen sétál odább az életben, de lelke sebzett, kielégületlen és nyugtalan marad. Válassz, barátom.

"

Într-o zi, o voce vorbește. Faci ceva, sau te preocupă ceva: o sarcină pe care o consideri de o importanță capitală și care te privește, este treaba ta. Ești deja pregătit pentru această sarcină, ești nerăbdător să îți faci treaba. Și deodată o voce spune: „Munca ta este diferită”. Și posibilitatea unei sarcini la care nu te-ai gândit niciodată până atunci tresare în fața ta. Și știi că această sarcină nu va fi lipsită de pericol pentru tine. Te va deturna de la direcția muncii tale, îți va cere un efort extraordinar, va provoca o serie de neînțelegeri, dispute, pericole. Și totuși, trebuie să lași totul în urmă. Interesele tale practice sunt serios amenințate de această nouă sarcină. Și totuși, trebuie să lași totul deoparte, trebuie să-ți asumi acest pericol, acest efort, acest sacrificiu, această nouă slujbă, această nouă temă însuflată și de neînțeles. Vocea ordinului nu poate fi interpretată greșit. Cel care aude bine și se supune poate cădea printre pericolele lumești evocate de sarcină, dar își va salva sufletul. Cel care este surd, comod sau laș, merge confortabil mai departe în viață, dar sufletul său rămâne rănit, nesatisfăcut și neliniștit. Alege, prietenul meu.