"<p>Oamenii deștepți întotdeauna mă obosesc, mă epuizează. În compania lor, mă simțeam ca și cum aș fi susținut un fel de examen malițios. Trebuia să privesc la nesfârșit, pentru că și ei mă priveau pe mine, de sub genele lor înguste, ca un vânător care urmărește vânatul, pentru a vedea dacă răspund corect la remarcile lor inteligente, dacă sunt suficient de inteligent pentru ca ei, cei deștepți, să vorbească cu mine. Nu, cei deștepți m-au obosit întotdeauna. Și nu am învățat niciodată nimic important de la ei. De cele mai multe ori explicau doar de ce ceva nu e bun: viața, munca unui om, primăvara sau toamna? Dar că viața este bună, că moartea este firească, că omul nu este chiar fără speranță, nu spuneau niciodată; pentru că erau deștepți.</p> <p>Inteligența nu este înțelepciune. Inteligența este îndemânare, agilitate a sistemului nervos și a intelectului. Înțelepciunea este adevăr, reasigurare, toleranță, obiectivitate și consimțământ. Oamenii deștepți nu sunt niciodată înțelepți, sunt prea entuziasmați pentru asta, sunt ca și cum ar fi în permanență intoxicați cu deștepciunea lor; dar oamenii înțelepți sunt întotdeauna deștepți, și în același timp spre deosebire de cei deștepți, ei nu vor să demonstreze nimic. Evitați compania deștepților, pentru că ei vă excită și în cele din urmă vă jignesc. Căutați compania înțelepților. Puteți vorbi cu deștepții. Pe cei înțelepți îi puteți asculta.</p>"