"

There is no age in the life of advanced, social humanity when its most distinguished poets and thinkers have not scolded the office and the bureaucrat. Only the nomadic man and the horde have not known this complaint. Groups of men mingled together in society, cannot do without this necessary evil, the office: Cicero scolds it as much as Shakespeare or Montesquieu, and no age can do without it. In the beginning, there is a square, the agora, where men from their nomadic life come together to discuss common human tasks; around the square, the city, the polis, is built; around the city, by pathological and natural procreation, the state is built. This process repeats itself for millennia at a unison pace. The official is the consequence of society, the office is the condition for the functioning of the city. No one has yet invented a substitute or a better one.

And the office has always been bad and always overbearing; think of it when you queue up in front of a cashier's office to pay your taxes after a polite and humble wait, or to save something that is yours by right and by law. The purpose of the office is not to be "good". Its purpose is not human, but public. The best official and the most perfect office is the one which does not interfere too much with life. One who does not act too much. If they make a deal with each other, life and office, they make about fifty percent deal and do not hurt each other too much: that is the most. But only very advanced, over-mature, mostly moribund societies and offices can do that.

"

Nincs korszak a fejlettebb, társadalomban élő emberiség életében, melynek kiválóbb költői és gondolkozói ne szidnák a hivatalt és a hivatalnokot. Csak a nomád ember és a horda nem ismerte ezt a panaszt. A társadalomba összeverődött embercsoportok nem nélkülözhetik ezt a szükséges rosszat, a hivatalt: Cicero éppen úgy szidja, mint Shakespeare vagy Montesquieu, s egyik korszak sem tud meglenni nélküle. Mert kezdetben van egy tér, az agora, ahol az emberek nomád életükből összeverődnek, hogy megbeszéljék a közös emberi feladatokat; a tér körül felépül a város, a polisz; a város körül, kóros és természetes sarjadzással, felépül az állam. Ez a folyamat ismétlődik évezredeken át, egyhangú ütemmel. A hivatalnok a társadalom következménye, a hivatal a város életműködésének feltétele. Még senki nem talált fel helyette mást vagy jobbat.

S mindig rossz volt és mindig packázott a hivatal; gondolj erre, mikor sorba állsz egy pénztár előtt, hogy udvarias és alázatos várakozás után adót fizethess, vagy megmentsél valamit, ami jog és törvény szerint máskülönben is a tiéd. A hivatalnak nem az a célja, hogy „jó" legyen. Célja nem emberi, hanem állami. A legjobb hivatalnok és a legtökéletesebb hivatal az, amely s aki nem zavarja túlságosan az életet. Amely s aki nem cselekszik túlságosan. Ha megalkudnak egymással, az élet és a hivatal, mintegy ötven százalékos egyezséget kötnek és nem bántják túlságosan egymást: ez a legtöbb. De erre csak nagyon fejlett, túlérett, többnyire már elviruló társadalmak és hivatalok képesek.

"

Nu există epocă în viața umanității avansate, sociale, în care cei mai distinși poeți și gânditori ai săi să nu fi mustrat biroul și birocratul. Doar omul nomad și hoarda nu au cunoscut această plângere. Grupurile de oameni, amestecate împreună în societate, nu se pot lipsi de acest rău necesar, biroul: Cicero îl mustră la fel de mult ca Shakespeare sau Montesquieu, și nicio epocă nu se poate lipsi de el. Pentru că la început există o piață, agora, unde oamenii din viața lor nomadă se adună pentru a discuta despre sarcinile umane comune; în jurul pieței se construiește orașul, polisul; în jurul orașului, prin procreare patologică și naturală, se construiește statul. Acest proces se repetă timp de milenii într-un ritm unitar. Funcționarul este consecința societății, funcția este condiția de funcționare a orașului. Nimeni nu a inventat încă un înlocuitor sau unul mai bun.

Iar biroul a fost întotdeauna rău și întotdeauna autoritar; gândește-te la asta atunci când stai la coadă în fața unei casierii pentru a-ți plăti taxele după o așteptare politicoasă și umilă sau pentru a salva ceva ce îți aparține de drept și prin lege. Scopul biroului nu este să fie „bun”. Scopul său nu este uman, ci public. Cel mai bun funcționar și cea mai perfectă funcție este cea care nu interferează prea mult cu viața. Cel care nu acționează prea mult. Dacă fac o înțelegere între ei, viața și funcția, fac o înțelegere de aproximativ cincizeci la sută și nu se rănesc reciproc prea mult: asta este cel mai mult. Dar numai societățile și birourile foarte avansate, supramature, în mare parte moribunde, pot face asta.