"<p></p> <p>Deoarece există mai multe tipuri de prostie. Există oameni inteligenți în sufletele cărora lumina pâlpâitoare a rațiunii s-a stins pentru că s-au născut și au fost crescuți în circumstanțe nefericite. Există oameni care sunt proști pentru că nu își pot controla corpul, sunt amorțiți de pasiune, flacăra sufletului lor este înăbușită de mândria simțurilor. Unii oameni sunt proști care sunt pur și simplu victime ale mediului lor. Ei sunt de compătimit. Dar adevărata prostie este rară și cu atât mai periculoasă și fără speranță. Omul este prin natura sa o ființă inteligentă. Prostia adevărată, întunecată și fără speranță trebuie privită cu interesul unui fenomen natural străvechi și înfricoșător, cum ar fi vițelul cu două capete, ca o idee distorsionată și de neînțeles a naturii care nu are - literalmente - niciun sens. Prostia reală este indisolubilă. Ce lipsește în sufletul și trupul unui astfel de om? Duhul Sfânt sau anumite sucuri, produse glandulare? Iodul? Hormonul sexual? Nu știm exact. Dar ceea ce știm este că adevărații nebuni trebuie evitați prin toate mijloacele, trebuie să ne ferim de ei fără a atrage atenția. Nu încercați să convingeți astfel de oameni, pentru că ei nu sunt binevoitori. Nebunii buni și săraci sunt binevoitori; proștii sunt răuvoitori. Nebunii sunt copiii săraci ai lui Dumnezeu; proștii sunt aliații iadului. Ei sunt soarta, care trebuie suportată.</p>"