"<p></p> <p>Dar, de asemenea, nu aveți întotdeauna dreptul să tăceți; mai ales atunci când interlocutorul vorbește, mai devreme sau mai târziu va trebui să răspundeți. Desigur, nimic nu ar fi mai atrăgător sau mai confortabil decât să taci tot timpul printre oameni și să vorbești lumii doar prin munca ta - munca ta, care poate fi o carte sau o pereche de pantofi cusuți decent, sau chiar faptul unei existențe răbdătoare și echilibrate. Acesta ar fi cel mai frumos lucru; dar viața nu dă soluția atât de ieftin. Trebuie să asculți, dar nu ca unul care tace din comoditate, mândrie sau dispreț; nu ai dreptul să faci asta, pentru că ești om, iar semenii tăi au dreptul să îți ceară răspunsuri la întrebările lor. Nu, trebuie să asculți ca unul care păzește ceva. Și, într-adevăr, cel care ascultă în mod responsabil păstrează întotdeauna ceva: un secret, un rang, conștiința culturii umane. Dar uneori trebuie să și vorbești, trebuie să arunci pelerina întunecată a tăcerii, trebuie să intri în arenă cu trupul gol, ținând în mâini arma justă a luptei umane, adevărul. Dacă adevărul este negat, nu ai dreptul să taci.</p>"