"<p>Dar când mergi în marile păduri, sau în sălbăticie, sau călătorești pe mare, și sufletul ți se umple de sentimente de măreție și infinit, nu te amăgi: să știi că în inima ta te interesează doar omul, nimic altceva. O cafenea populară este la fel de interesantă ca Atlanticul sau Sahara sau pădurile de pini din Carpați. Da, un singur om, atunci când își arată ființa și își dezvăluie secretul, este mai interesant decât Mont Blanc. Admirați imensitatea naturii, străduiți-vă să trăiți în armonie cu caracterul vostru și cu forțele naturii, dar nu vă fie rușine și nici nu negați că cel mai sublim spectacol al naturii își va pierde adevăratul interes și farmec pentru voi cu o rapiditate surprinzătoare dacă nu are o legătură directă cu destinele oamenilor pe care îi cunoașteți. Peisajul sălbatic va deveni curând lipsit de sens și plictisitor dacă omul, singurul obiect adevărat al contemplării și interesului tău, care nu trebuie să te plictisească niciodată, nu apare pe scena nesfârșită a naturii. Treaba ta, experiența ta, rolul tău, destinul tău pe acest pământ este omul, nu Mont Blanc-ul. Lumea nu este decât o culoare și un decor, pe care le privești întâmplător; inima și intelectul tău tremură la monologul acestui erou suspicios. Orice altceva este mai devreme sau mai târziu plictisitor.</p>"