"<p>Tolstoi avea dreptate, muzica este cel mai mare proxenet, cel mai periculos seducător. Intelectul devine sărac atunci când aude muzică. Muzica este antiintelectuală. Ea nu caută să înțeleagă, așa cum face rațiunea, ci să debordeze, să bulverseze, să dezarmeze, să seducă, să atingă secretul și durerosul din noi, să dezvăluie ceea ce am ascuns cu atâta grijă de noi înșine, disciplinați prin toate mijloacele - este ca izvorul apei sălbatice, bulversând zonele atât de atent parcelate, cultivate și lucrate, reglementate și disciplinate de rațiune. Acolo unde muzica se revarsă, legile rațiunii nu se mai aplică. În frumusețea pe care o dă muzica, se unduiesc senzațiile bolnave ale anihilării pofticioase a dorinței de moarte. Muzica este un atac. Omul care și-a așezat viața pe cunoaștere, disciplină și realitate, se apără de muzică, își închide urechile. Fără muzică, viața este mult mai săracă. Dar mai umană, mai grea, mai tristă și mai plină de sens.</p>"