"<p>Pe calea ferată sau pe puntea unei nave, oamenii simt că au ieșit din legile obișnuite ale vieții lor, încep să discute, sunt mai comunicativi și mai intimi, așteaptă un miracol, clipesc spre colegii lor de călătorie cu încurajare și speranță. Fiți atenți să nu-i jigniți. La apropierea lor - când se întorc spre tine cu o speranță umană stângace și neîndemânatică, dar totuși înduioșătoare - îți pun și întrebări de genul: „Ce credeți, va fi un cărăuș de bagaje la miezul nopții în Oradea?” - răspundeți cu un zâmbet și puține cuvinte. Nu-i refuzați, pentru că în această stare de spirit, când trenul sau vaporul îi poartă spre presupusul miracol - totul este schimbare: așteptând un miracol - ei sunt sensibili. Zâmbiți, dați din cap, apoi întoarceți-vă la cartea dumneavoastră sau la peisaj. Nu-i faceți să creadă că nu există miracol. E drept, nu-i faceți nici să creadă în minune. Spuneți-le doar că s-ar putea să fie un cărăuș de bagaje la miezul nopții în Oradea. Niciun cuvânt în plus.</p>"