"

When you are hit by a great shock or emotional pain, first of all remember that it is natural, because you are human. What were you thinking? You are a human being, so your loved ones die, your friends leave you, and everything you have gathered and loved flies away like dust in a windstorm. It is not wonderful, it is the order of nature, it is simple and natural. Rather, what's miraculous is that you don't get hit by great misfortune every day. You are human, therefore you must suffer; and your suffering does not last forever, because you are human. Adjust your conduct in sorrow and adversity to this truth. Never show sorrow to the world. Show neither pride nor haughtiness. Do not deny pain to yourself, but know that pain and adversity are always a downfall. People think: "Someone important to him, someone he loved, has died; well, he has fallen." Feel the pain, but don't hiss. On the one hand, when you sigh, when you shed a tear, you are already cheating a little in these moments. The real pain is silent; tears and cries are a relief. So do not deceive yourself, nor make the world glad. Be silent. Control thy face and thy movements. And if thou art alone with thy grief, speak thus: "Here, pain. But however much pain I will feel, I know it is all right: because I am human."

"

Ha nagy csapás, lelki fájdalom ér, mindenekelőtt gondolj arra, hogy ez természetes, mert ember vagy. Mit is képzeltél? Ember vagy, tehát kedveseid meghalnak, barátaid elhagynak, s minden, amit gyűjtöttél és szerettél, elrepül, mint a por a szélviharban. Ez nem csodálatos, hanem a természet rendje szerint való, ez az egyszerű és természetes. Inkább az a csodálnivaló, hogy nem érnek mindennap nagy csapások. Ember vagy, tehát szenvedned kell; s szenvedésed nem tart örökké, mert ember vagy. Magatartásod a gyászban és csapások közepette szabjad ez igazsághoz. Soha ne mutass fájdalmat a világnak. Gőgöt és büszkeséget se mutass. Ne tagadd önmagad előtt a fájdalmat, de tudjad, hogy a fájdalom és a csapás mindig bukás is. Az emberek így gondolkoznak: „Meghalt valakije, aki fontos volt számára, akit szeretett; lám, megbukott ő is." Érezd át a fájdalmat, de szisszenést se hallassál. Egyrészt, mert mikor szisszensz, mikor könnyed csordul, e pillanatokban már csalsz is kissé. Az igazi fájdalom néma; a könny és a kiáltás már megkönnyebbülés. Hát ne csald magad, s ne örvendeztesd a világot. Hallgass. Fegyelmezd arcod, mozdulataid. S ha egyedül maradsz a fájdalommal, szólj így: „Tessék, fájdalom. De akárhogyan fájsz majd, tudom, hogy ez rendben van így: mert ember vagyok."

"

Când ești lovit de o mare adversitate, de o durere spirituală, mai întâi de toate amintește-ți că este ceva natural, pentru că ești om. La ce v-ați gândit? Sunteți o ființă umană, așa că cei dragi vă mor, prietenii vă părăsesc și tot ceea ce ați adunat și iubit zboară ca praful într-o furtună. Nu este minunat, este ordinea naturii, este simplu și natural. Mai degrabă, ceea ce este miraculos este că nu ești lovit de mari adversități în fiecare zi. Ești om, prin urmare trebuie să suferi; iar suferința ta nu durează la nesfârșit, pentru că ești om. Adaptează-ți comportamentul în suferință și adversitate la acest adevăr. Nu arăta niciodată tristețe lumii. Nu da dovadă nici de mândrie, nici de aroganță. Nu vă negați durerea, dar să știți că durerea și adversitatea sunt întotdeauna o cădere. Oamenii gândesc: „Cineva important pentru el, cineva pe care îl iubea, a murit; ei bine, a căzut”. Simte durerea, dar nu șuiera. Pe de o parte, când suspini, când verși o lacrimă, deja trișezi puțin în aceste momente. Adevărata durere este tăcută; lacrimile și strigătele sunt o ușurare. Așa că nu vă amăgiți pe voi înșivă și nici nu bucurați lumea. Fii tăcut. Controlează-ți fața și mișcările. Și dacă ești singur cu durerea ta, vorbește astfel: „ Poftim, durere. Dar oricât de multă durere aș simți, eu știu că este în regulă: pentru că sunt om”.