"<p></p> <p>În munca noastră, în viața noastră de zi cu zi, în modul în care răspundem fenomenelor lumii cu caracterul nostru, cu intelectul nostru, cu gustul nostru, există un fel de lege internă în toate acestea, pe care nu o putem ocoli arbitrar cu impunitate. Nu trebuie să-ți dorești să lucrezi în alt mod decât cel pe care ți-l dictează caracterul tău, abilitățile tale și natura muncii. Nu trebuie să vrei să fii fericit, să te odihnești, să întreprinzi altfel decât îți comandă caracterul și nervii. Adaptează-te la lege, care îți dictează inexorabil locul, munca și atitudinea ta față de viață. Totul trebuie făcut și acceptat la rândul său: bucuria, tristețea, vocația, datoria, eșecul și moartea. Trebuie să te adaptezi la legea incomprehensibilă și dură a vieții tale, care prescrie ordinea exactă a acțiunilor tale, sensul acțiunilor tale și căldura emoțiilor tale. Nu vrei să fii mai deștept, mai inteligent, mai fericit, mai talentat, mai nefericit sau mai lipsit de speranță decât ești. Legea arde în litere de foc pe fațada clădirii vieții tale. Citește această lege, în fiecare zi, în fiecare clipă.</p>"