"<p>Atitudinea ta față de lume și față de viață trebuie să fie lipsită de patos, de sentimentalism. Dar pentru a lucra, pentru a crea este nevoie de mai mult: este nevoie de visare, este nevoie de patos și maree, este nevoie de exuberanță emoțională. Marile creații nu pot fi calculate cu capul rece, pe hârtie și creion; așa cum nu se poate crea deloc prin speculații, nici nu se pot face copii după planuri pe hârtie și creion. Ai nevoie și de sentiment, pasiune, devotament și flux pentru a crea. O educație catolică lasă multă imaginație și emoție în suflet, iar un astfel de suflet poate să nu reziste bine încercărilor dure și primitive ale banalității - sentimentele sale sunt duse de val - dar va fi sensibil la problemele creației. Educația protestantă învață lipsa de pasiune, fatalismul, iar pentru uzul cotidian acesta este poate cel mai util. Este adevărat că conștiința de sine a fatalismului nu poate crea decât vieți grele; mai rar și cu dificultate, opere mari. De aceea, lunea și marțea, când trebuie să-ți îngropi pe cineva drag sau să te lupți cu adversarii tăi obraznici, trebuie să rămâi dur și fără emoții; să te străduiești să visezi și să nu te temi de val atunci când creezi.</p>"