"

It is not worth picking up a pen, it is not worth putting a drop of ink to paper, it is not worth wasting a quarter of an hour of your life writing something that will please the masses and the semi-literate, that will make them exclaim, "Oh! Yes! We thought so too!..." - for which you will be awarded a medal by the official world, paid a lot of money by some literary establishment, and with the money you can build a nice house, which you can then fill with rare objects and noble furniture! Because what pleases them, the masses, is always a misunderstanding on their part, or a betrayal on your part. Gold smoke, a child's plaything, is what is a medal. And all the money thou canst get for work that pleases the world, the fine house thou canst build with that money, all this is but mist, the breath of the world's powers will one day blow it away. Take no heed but the voice of the angel that cries to you when he calls you to your work.

"

Tollad nem érdemes felemelni, egy csöpp tintát nem érdemes papírra ejteni, egy negyedórát nem érdemes életedből arra vesztegetni, hogy olyasmit írjál, ami a tömegnek és félművelteknek tetszik, aminek olvastára felkiáltanak: „Ó! Igen! Mi is így gondoltuk!..." – amiért érdemrendet akaszt melledre a hivatalos világ, sok pénzt fizet neked valamilyen irodalmi üzem, s a pénzen szép házat építhetsz, melyet aztán megtömhetsz ritka tárgyakkal és nemes bútorokkal! Mert ami nekik tetszik, a tömegnek, az mindig félreértés részükről, vagy árulás a te részedről. Ami kitüntetés, az aranyfüst, gyermekes játékszer. S a sok pénz, melyet a világnak tetsző munkáért kaphatsz, a szép ház, melyet e pénzen építhetsz, mindez köd csak, a világerők lehelete elfújja egy napon. Te ne törődj mással, csak a hanggal, melyet az angyal kiált feléd, mikor munkádra biztat.

"

Nu merită să ridici un stilou, nu merită să pui o picătură de cerneală pe hârtie, nu merită să pierzi un sfert de oră din viața ta scriind ceva care va mulțumi masele și semianalfabeții, care îi va face să exclame: „Oh! Da! Așa am crezut și noi!...” - pentru care vei primi o medalie din partea lumii oficiale, vei fi plătit cu mulți bani de vreo instituție literară, iar cu acești bani îți vei putea construi o casă frumoasă, pe care apoi o vei putea umple cu obiecte rare și mobilier nobil! Pentru că ceea ce le place lor, maselor, este întotdeauna o neînțelegere din partea lor, sau o trădare din partea ta. Ceea ce este o medalie este un fum de aur, o jucărie de copil. Și toți banii pe care îi poți obține pentru munca care mulțumește lumea, casa frumoasă pe care o poți construi cu acești bani, toate acestea nu sunt decât ceață, respirația puterilor lumii le va spulbera într-o zi. Ție să nu-ți pasă de nimic altceva decât de glasul pe care ți-l spune îngerul când te îndeamnă la munca ta.