"

During the air raid, I learned that the feeling of fear that struck me in the first fifteen minutes of the near explosion of the bombs was far more humiliating and inhuman than it was worth giving our souls and nerves to. I have therefore taught myself - which is, by the way, the only true meaning of all our intentions and thoughts - that we must fear nothing, for he who fears in the moment of danger has learned, read, and thought in vain before, in the peaceful period of life, and has filtered in vain experience of the value of human life and the naturalness of death. He who fears deceives: he has deceived himself all his life because he has not prepared himself truly, with a strong spirit, for death. I have therefore educated myself never to fear anything that may threaten me from man or nature; I fear only what I may sin against myself; I fear the word of my conscience; for our actions follow us.

"

Légitámadás közben azt tanultam, hogy a félelemérzet, mely a bombák közeli robbanásának lármájára az első negyedórában engem is megejtett, sokkal megalázóbb, emberhez méltatlanabb, semhogy érdemes lenne annak átadni lelkünket és idegeinket. Ezért megtanítottam magam arra – ami egyébként minden szándékunk és gondolatunk egyetlen, igaz értelme –, hogy nem szabad semmitől félni, mert aki fél a veszély pillanatában, hasztalan tanult, olvasott és gondolkozott elébb, az élet békés időszakában, hiába szűrt le tapasztalatokat az emberi élet értékéről és a halál természetességéről. Aki fél, az csal: egész élete során megcsalta önmagát, mert nem készült fel igazán, erős lélekkel a halálra. Ezért arra neveltem magam, hogy soha többé ne féljek semmitől, ami az emberek vagy a természet részéről fenyegethet; csak attól félek még, amit én vétkezhetem magam ellen; lelkiismeretem szavától félek; mert tetteink követnek.

"

În timpul raidului aerian, am învățat că sentimentul de frică care m-a lovit în primele cincisprezece minute de la apropiata explozie a bombelor era mult mai umilitor și inuman decât merită să ne dăruim sufletele și nervii. Prin urmare, m-am învățat pe mine însumi - care este, de altfel, singurul sens adevărat al tuturor intențiilor și gândurilor noastre - că nu trebuie să ne temem de nimic, deoarece cel care se teme în momentul pericolului a învățat, a citit și a gândit în zadar înainte, în perioada pașnică a vieții, și a filtrat în zadar experiența valorii vieții umane și a firescului morții. Cel care se teme se înșală: s-a înșelat toată viața pentru că nu s-a pregătit cu adevărat, cu un spirit puternic, pentru moarte. De aceea, m-am educat să nu mă tem niciodată de nimic din ceea ce mă poate amenința din partea omului sau a naturii; mă tem doar de ceea ce pot păcătui împotriva mea; mă tem de cuvântul conștiinței mele, pentru că acțiunile noastre ne urmează.