"

The mass, as a social force, has become so powerful in my time that there is no cave, no attitude, no perspective where we can still retreat from it. Of course, it is unwise and foolish whoever is offended by the fact of the crowd and takes refuge in the whining attitude of some squeamish and querulous individualism. The crowd is here, like the rain, the wind, the earth. It must be reckoned with. But Aristotle says: "The great multitude shows quite a slave mentality, and follows the way of life of brutes." Two and a half thousand years ago this statement was made; it is more valid today than ever.

Human vulgarity in our time has reached such hopeless proportions that there is no longer any pedagogical method that can effectively combat it. The reflexes of the masses are no longer human in the sense in which we have come to know the human in the sense of Christian culture and classical education. You can't argue with them; it's like arguing with drunkards or lunatics who only stammer their obsessions in response. Their emotions cannot be influenced; they feel differently from humans. Compassion and sympathy are distorted in their souls; greed and bloodthirst reign in their nerves, the sad lust of unbridled and greedy frothing pleasure: human vulgarity has no limit anymore. All the more reason for every human being to remain stubbornly and courageously in his place, to think and feel as a human being should.

"

A tömeg, mint társadalmi erő, oly mértékben hatalmasodott el az én időmben, hogy nincs barlang, magatartás, szemlélet, ahová még elvonulhatunk előle. Természetesen oktalan és esztelen az, aki megsértődik a tömeg tényétől, s valamilyen finnyás és fanyalgó egyénieskedés nyafogó magatartásába menekül. A tömeg itt van, mint az eső, a szél, a föld. Számolni kell vele. De Arisztotelész ezt mondja: „A nagy tömeg egészen rabszolga-lelkületet mutat, s a barmok életmódját követi." Két és félezer éve hangzott el ez a megállapítás; ma érvényesebb, mint valaha.

Az emberi közönségesség korunkban olyan reménytelen méreteket öltött, hogy nincs többé pedagógiai módszer, mely eredményesen tudna harcolni ellene. A tömeg reflexei már nem emberiek többé abban az értelemben, ahogyan a keresztény műveltség és a klasszikus ókori nevelés értelmében ismertük meg az emberit. Vitatkozni nem lehet velük; mintha iszákosokkal vagy eszelősökkel vitatkoznál, akik csak rögeszméiket dadogják válaszul. Érzelmeikre hatni nem lehet; másként éreznek, mint eddig az emberek. A részvét, az együttérzés eltorzult lelkükben; a kapzsiság, a vérszomj uralkodnak idegeikben, a korlátlan és mohón habzsoló, szomorú élvezetvágy: Az emberi közönségességnek nincs határa többé. Egy okkal több, hogy minden emberszabású ember makacson és bátran helyén maradjon, gondolkozzék, érezzen, ahogyan emberhez illik.

"

Masa, ca forță socială, a devenit atât de puternică în epoca mea, încât nu mai există nicio peșteră, nicio atitudine, nicio perspectivă în care să ne retragem. Desigur, este nesăbuit și prost cine se simte ofensat de faptul mulțimii și se refugiază în atitudinea plângăcioasă a unui individualism scârbit și mofturos. Mulțimea este aici, ca și ploaia, vântul, pământul. Trebuie să ținem cont de ea. Dar Aristotel spune: „Marea mulțime arată o mentalitate de sclav și urmează modul de viață al brutelor”. Această afirmație a fost făcută acum două mii și jumătate de ani; ea este astăzi mai valabilă ca oricând.

În epoca noastră, vulgaritatea umană a atins proporții atât de disperate încât nu mai există nicio metodă pedagogică care să o poată combate eficient. Reflexele maselor nu mai sunt umane în sensul în care noi am ajuns să cunoaștem umanul în sensul culturii creștine și al educației clasice. Nu te poți certa cu ele; este ca și cum te-ai certa cu bețivii sau cu nebunii care nu fac decât să-și bâlbâie obsesiile ca răspuns. Emoțiile lor nu pot fi influențate; ei simt diferit de oameni. Compasiunea, simpatia, sunt distorsionate în sufletele lor; lăcomia, setea de sânge domnesc în nervii lor, pofta tristă de plăcere spumoasă nestăvilită și lacomă: vulgaritatea umană nu mai are limite. Un motiv în plus pentru fiecare ființă umană să rămână cu încăpățânare și curaj la locul său, să gândească și să simtă așa cum ar trebui să simtă o ființă umană.