"<p>Scriitorul nu trebuie să aștepte nimic de la lume. Tot ceea ce lumea poate oferi - bani, bogăție, recunoaștere, medalii, onoruri sociale - se va reflecta asupra operei sale, asupra echilibrului său spiritual, asupra forței morale a operei sale. Scriitorul nu trebuie să aspire să fie o autoritate socială; el pierde exact la fel de mult din greutatea morală a operei sale pe măsură ce crește în stima socială. Scriitorul nu poate avea niciun titlu sau rang; el poate avea un singur titlu și rang, numele său. Iar singura lui avere în lume este opera sa. Și să nu acumuleze bani, nici bunuri mobile sau imobile de valoare; să-și organizeze viața astfel încât să fie mai liber în munca sa, să nu fie nevoit să scrie nici măcar un singur rând pe care nu are chef să-l scrie și să accepte doar plata pe care o consideră, cu cea mai bună credință și fără compromisuri sau considerații sociale sau de modă, valoarea muncii sale scrise. Și să nu-i pese dacă îi „place” sau nu ceea ce scrie - și să nu-i pese ce se întâmplă cu munca sa în viață și după viață. Scriitorul să rămână sărac. Și dacă uneori i se aruncă aur cu lopata, să aibă puterea de a se îndepărta de succes. Iar dacă este marcat lacom cu o insignă de o mână, să refuze cu o singură mână intrușii. Nu politizați niciodată; judecați întotdeauna; și, bineînțeles, judecați-vă mai întâi și cel mai aspru. Altfel nu ai dreptul să te numești scriitor.</p>"