"<p></p> <p>Pentru că oamenii sunt complet imprevizibili. Chiar dacă cunoști o persoană de treizeci de ani, nu poți prezice cum se va comporta în caz de succes sau dificultate. Nu știi nimic despre caracterul unui om, despre obiceiurile sale zilnice, despre intelectul său, despre inima sa, despre reflexele sale - el rămâne minunat și misterios, chiar dacă altfel este pe jumătate nebun. El poate răspunde adversității cu un urlet și un strigăt de bucurie; succesul poate uneori să-l frângă, să-l deprime. Uneori, în ocazii cu totul inexplicabile, oamenii pot deveni furioși; de exemplu, ei pot să fi îndurat durere, umilință, nenorocire materială, fizică sau morală, dar apoi, într-o clipă, pot ucide, pot tuna și urla pentru că tramvaiul nu vine la timp sau pentru că pantofii lor sunt strâmți. Oamenii echilibrați, temperați, reacționează într-un mod foarte special la o remarcă de pe marginea drumului: ca și cum ai fi atins o rană secretă din ființa lor. Unii oameni nu suportă sunetul telefonului, alții cer o kadarka înainte de a fi duși la spânzurătoare. Animalul, piatra, planta sunt mai stabile, mai previzibile, furtuna și cutremurul mai sigure decât un om. Oamenii sunt minunați.</p>"