"<p>Dacă mă uit în inima mea și examinez bine tot ceea ce am experimentat în asocierea mea cu oamenii, trebuie să spun că orice asociere umană este fără speranță și că omul care vrea să trăiască corect și să facă munca personală la care el, și numai el, a fost desemnat de destin, acționează înțelept atunci când trăiește complet singur. Toate sentimentele umane tandre se transformă în practică în egoism; este mai înțelept să rămâi singur, chiar dacă uneori este foarte dureros și dificil. Nu există femeie, nu există prieten, nu există relație umană care să nu te umilească în timp. Rămâi politicos și singur, pentru că oamenii sunt fără speranță.</p> <p>Nu poți, desigur, să sfătuiești un cizmar sau un om bun de bani, și marea majoritate a oamenilor în general, să trăiască singuri; marea majoritate a oamenilor sunt meniți să trăiască în comunitate, cu familia și prietenii, și să se înmulțească până la sfârșitul timpului. Aceasta este legea și este corect. Dar pentru omul creativ, adevărata sarcină a vieții sale nu este cultivarea familiei sau a prietenilor, ci munca sa, pentru care are nevoie de o atmosferă perfect pură. Acolo unde oamenii respiră, aerul devine tulbure, înăbușit și impur. Prin urmare, fii singur atunci când ești ocupat, în munca și în viața ta.</p>"