"<p>Puține concepte cunosc care să fi fost vehiculate cu atâta îndrăzneală și inconsecvență în timpul meu, precum noțiunea de "sentiment de apartenență la o comunitate". Sunt oameni despre care, se poate presupune pe bună dreptate, că nu au dat niciodată douăzeci de bani unui cerșetor, care, cu sloganul sentimentului comunitar pe buze, s-au ridicat pentru fericirea omenirii, au recitat de pe butoaie și de pe podiumurile adunărilor populare. Acesta a fost motto-ul de pe primele pagini ale ziarelor unor iluștri scriitori publici, a căror muncă în favoarea principiului comunitar s-a soldat într-adevăr cu ceva: o casă sau o moșie frumoasă, pe care au obținut-o în schimbul muncii lor de promovare a sentimentului comunitar. Singurii oameni care nu vorbeau despre sentimentul de comunitate erau cei care își dădeau munca, puterea și viața pentru comunitate în permanență: poporul tăut. Se pare că oamenii, comunitatea, nu au sentimentul de comunitate. Pur și simplu trăiește, unul pentru celălalt și pentru întreg, fără un slogan.</p>"