"<p>Când plecați, nu încercați să vă transformați camera de hotel într-un cămin. Unii oameni sunt disperați să ia cu ei în călătorii lucrurile pe care le doresc și de care au nevoie acasă și ar prefera să ia cu ei un canar, un balansoar și fotografii de familie, astfel încât să nu fie nevoiți să meargă în camera unei gazde străine fără artefactele de acasă. Acești oameni sunt pretențioși și copilăroși, tânjind mereu după dădacă și leagăn. Călătorul experimentat speră într-o experiență temporară și brută a libertății, un fel de imprevizibilitate dură, o surpriză a realității, și nu vrea să facă dintr-o cameră de hotel un cămin, un loc cald și pufos. Iar un om care își cunoaște inima, lumea și natura lucrurilor omenești, trăiește în casa sa ca într-un han și nu aglomerează cu vechituri inutile, sentimentale sau deșarte camera în care trece viața sa trecătoare. Un astfel de om trăiește, de asemenea, în casa sa ca într-un han; căci pentru ce să trăiești acolo? Un pat, o masă, un scaun. Și tu ești un călător, un peregrin, chiar și în locuința ta. Gândește-te mereu la acest lucru când te întinzi acasă sau în patul unui străin: dimineața trebuie să te muți, proprietarul poate da preaviz. De aceea nu aveți nevoie - niciodată, nicăieri - de un canar sau de un balansoar.</p>"