Romanian
"<p>Nu pot înțelege niciodată de ce cea mai frumoasă amintire din viața mea este momentul - cred că aveam vreo zece ani - în care am intrat în dormitorul întunecat și gol al mamei mele într-o după-amiază de iarnă și, stând în ușă, am văzut reflexia albăstruie a zăpezii strălucind, de peste stradă, de pe acoperișurile caselor de vizavi, pe mobila lustruită și pe plăcile sobei de la fereastră. Nu pot uita magia acestui moment. Strălucirea albastră a zăpezii în camera întunecată a fost un adevărat șoc, dar, în același timp, m-a umplut de un sentiment de fericire pe care nu-l mai trăisem niciodată până atunci sau de atunci. Nu cunoscusem până atunci această încântare totală a misterului, a basmului, a oniricului, a lumii de dincolo, a vrăjitului și nu am mai găsit-o în viața mea, niciodată, nicăieri. Ce s-a întâmplat atunci în inima mea, în nervii mei, sau în lume? Nu-l pot explica. Miraculosul nu poate fi explicat. Iar o astfel de amintire este eternă într-un suflet, la fel de fabuloasă și albăstruie ca zăpada de pe acoperișurile de vizavi de dormitorul mamei.</p>"
0 votes

Available in Other Languages