"

Barbarian rule is always followed by Byzantine rule. A kind of human, historical, law of the peculiar order of human nature dictates that the transition from crude invasion and conquest, from confusion to an over-refined, corrupt and contrived order, full of servile ceremonies, poison, murder and smooth talk, double-tilted, stuffy politeness and bowing cruelty. Such is man: sometimes barbarian, sometimes Byzantine. And sometimes, at very rare periods, under the educated rule of an extraordinary personality, who can reconcile the rigour of perfect law with the unwritten laws of equity, he is tamed into humanity; but these are rare and fleeting periods.

"

A barbárok uralmát mindig követi Bizánc uralma. Egyfajta emberi, történelmi, az emberi természet sajátos rendjéből következő törvényszerűség írja elő, hogy a nyers betörést és hódítást, a zűrzavar átmenetét követi egy túlfinomodott, romlott és mesterkélt rendtartás, tele szolgai ceremóniákkal, méreggel, gyilokkal és sima beszéddel, kétrét görnyedt, fülledt udvariassággal és hajbókoló kegyetlenséggel. Ilyen az ember: hol barbár, hol bizánci. S néha, nagyon ritka időszakokban, egy rendkívüli egyéniség nevelő szándékú uralma alatt, aki tökéletes törvények szigorát tudja egyeztetni a méltányosság íratlan törvényeivel, emberivé szelídül; de ezek ritka és múló időszakok.

"

Guvernarea barbară este întotdeauna urmată de guvernarea bizantină. Un fel de lege umană, istorică, a ordinii specifice a naturii umane dictează că tranziția de la invazia și cucerirea brută, de la confuzie la o ordine prea rafinată, coruptă și artificială, plină de ceremonii servile, otravă, crimă și vorbe frumoase, politețe dublă, rigidă și cruzime înclinată. Așa este omul: uneori barbar, alteori bizantin. Și uneori, în perioade foarte rare, sub conducerea educată a unei personalități extraordinare, care poate reconcilia rigoarea legii perfecte cu legile nescrise ale echității, el este îmblânzit în umanitate; dar acestea sunt perioade rare și trecătoare.