"<p>Oamenilor le place să fie nepoliticoși și odioși de îndată ce au ocazia; și de cele mai multe ori ei sunt într-adevăr la fel de cruzi ca niște copii. Dar tu rămâi umil și, în același timp, îți păstrezi demnitatea. Căci nu le poți păstra decât pe amândouă în același timp. Demnitatea ta va fi o conduită distorsionată, dacă nu este susținută de conștiința umilinței ființei tale falibile; conduita ta umilă va fi expresia lașității unui fricos, dacă nu este susținută de un sentiment al demnității tale umane. Dacă trebuie să trăiești printre oameni - și tu nu ești nici tapir, nici vultur, unde altundeva poți trăi? - trebuie să conduci și să te supui în același timp, întotdeauna cu demnitate și modestie, întotdeauna cu seriozitate și promptitudine, întotdeauna cu umilință și demnitate. Altfel nu ești decât un flibustier lăudăros, un sclav jalnic și laș. Dar Epictet a fost într-adevăr un sclav: totuși, el a purtat această soartă cu umilință și a domnit peste oameni.</p>"