"

And the formalities must be adhered to until the last minute. During meals, during conversation. In bed and at the table. And when human coexistence becomes more and more formless: you remain faithful to the established, ultimate and crystalline forms of greeting, bowing, shaking hands, expressing feelings, forming opinions. In an age when everyone demands that you wear a formal dress, you must wear a jacket consistently, and in the evening, if you are invited to company, you must wear black. Not for the dress, but for the form.

Literacy is not saved only by books. Literacy is saved by the little reflexes of common days. When an age comes at you with raised fists, you say hello back, calmly and politely, by raising your hat.

You can't do anything else.

"

A formákat pedig utolsó pillanatig be kell tartani. Étkezés közben, társalgás közben. Ágyban és asztalnál. S mikor mindegyre formátlanabbá válik az emberi együttélés: te maradj hűséges a köszönés, meghajlás, kézfogás, érzésnyilvánítás, véleményalkotás kialakult, végső és kristályos formáihoz. Egy korban, mikor mindenki azt követeli, hogy öltsél formaruhát, te járj csak következetesen zakóban, s este, ha éppen társaságba hívnak, ölts fekete ruhát. Nem a ruha, hanem a forma kedvéért.

A műveltséget nemcsak a könyvek mentik meg. A műveltségeket a köznapok apró reflexei mentik meg. Amikor egy korszak fölemelt ököllel jön ellened, te köszönj vissza, nyugodtan és udvariasan, úgy, hogy megemeled kalapod.

Nem tehetsz mást.

"

Iar formalitățile trebuiesc ținute până în ultima clipă. În timpul meselor, în timpul conversației. În pat și la masă. Și atunci când coexistența umană devine din ce în ce mai informă: rămâi fidel formelor stabilite, ultime și cristaline de salut, înclinare, strângere de mână, exprimare a sentimentelor, formare a opiniilor. Într-o epocă în care toată lumea îți cere să porți o rochie formală, trebuie să porți în mod constant un sacou, iar seara, dacă ești invitat la o companie, trebuie să porți negru. Nu pentru ținută, ci pentru formă.

Alfabetizarea nu este salvată doar de cărți. Alfabetizarea este salvată de micile reflexe ale zilelor comune. Când o epocă vine la tine cu pumnii ridicați, tu îi răspunzi, calm și politicos, ridicându-ți pălăria.

Nu poți face altceva.