"

He who obstinately wishes to be true to reason, to conscience, or at least to scruples against the absurd and unjust conventions which rule society, who do not doubt even when it is profitable to doubt, that, in the end, remains alone without friends and support, apart from a certain incorporeal being, which is called virtue, and which does not at all prevent us from dying of hunger.

"Cine dorește cu îndărătnicie să fie fidel rațiunii, conștiinței, sau cel puțin scrupulelor față de convențiile absurde și nedrepte care stăpânesc societatea, care nu se îndoiesc nici chiar atunci când este profitabil să te îndoiești, acela, în cele din urmă, rămane singur fără prieteni și sprijin, în afara unei anumite ființe fără trup, care se numește virtute și care nu se împiedică deloc să murim de foame."