"

Everyone can study science - one, harder another, easier. But from art everyone receives only as much as he himself is able to give. What, for example, will the works of Mozart give to a man who does not understand music? What do most people see in Raphael's Madonna? And do many people appreciate Goethe's "Faust"? Art does not, like science, deal only with the mind; it deals with the deepest essence of man, and therefore everyone understands in art only as much as the value he carries in himself allows him. The same applies to my philosophy, which is philosophy as art. Everyone will understand in it exactly as much as they deserve. In general, this philosophy will be accessible only to some and will be the philosophy of the paucorum hominum (those few). It seems to me that after the failure suffered for 3000 years by philosophy as a science, built i.e. according to the laws of the ground, it is already seen that, from a historical point of view, this is a wrong way. He who only knows how to find connections between ideas, to draw consequences from causes, may be a great scientist, but he will be as little a philosopher as he can be a painter, a poet or a musician. For an artist and a philosopher know things in themselves, Platonic ideas; and a scientist knows only the phenomenon, that is, the law of causality as such, because a phenomenon is nothing but the law of causality itself. Plato's expression is thus fully justified: the crowd is not capable of philosophy.

"Fiecare poate studia știința - unul, mai greu altul, mai ușor. Dar din artă fiecare primește doar atât cât este el însuși în stare să dea. Ce vor da, de exemplu, operele lui Mozart unui om care nu înțelege muzica? Ce vede majoritatea oamenilor în „Madonna” lui Raphael? Și oare mulți oameni apreciază, „Faust” al lui Goethe? Arta nu se ocupă, asemenea științei, numai cu mintea; ea se ocupă cu esența cea mai profundă a omului, și de aceea fiecare înțelege în artă doar atât cât îi permite valoarea pe care o poartă în el însuși. Același lucru se referă și la filozofia mea, care este filozofia ca artă. Fiecare va înțelege în ea exact atât cât merită. În general, filozofia aceasta va fi accesibilă doar unora și va fi filozofia paucorum hominum (acelor puțini). Mi se pare că după eșecul suferit timp de 3000 de ani de filozofia ca știință, construită adică după legile temeiului, se vede deja că, din punct de vedere istoric, aceasta este o cale greșită. Cine nu știe decât să găsească legăturile dintre idei, să extragă din cauze consecințele, acela poate fi un mare om de știință, dar va fi la fel de puțin filozof, pe cât de puțin poate fi pictor, poet sau muzician. Căci un artist și un filozof cunosc lucruri în sine, idei platoniciene; iar un om de știință cunoaște doar fenomenul, adică legea de cauzalității ca atare, pentru că un fenomen nu este nimic altceva decât legea cauzalității însăși. Se justifică astfel pe deplin expresia lui Platon: mulțimea nu este capabilă să facă filozofie."