"

I feel eternal, the only one truly existing, and I too, when I think of myself, see myself as nothing, an infinitesimal particle of something infinitely large. Which is true, the first or the second statement? If it is the second, then the consciousness of the first, the eternal "I" is deceptive. But this is not a little because without this delusion (the first "I") there is no life, there is nothing, and above all there is no second "I". But if the first statement is true, then it means that all bodily life is delusion. But even that is not possible, because without bodily life I would not have been able to make these reasonings. And therefore there was both: I am the spiritual, non-spatial, timeless being, in corporeal, spatial and temporal conditions.

"Mă simt veșnic, singurul cu adevărat existent și tot eu, când mă gândesc la mine, mă văd ca pe un nimic, părticică infinit mică din ceva infinit mare. Care e adevărata, prima sau a doua afirmație? Dacă e a doua, atunci conștiința primului, veșnicului „eu“ e înșelătoare. Dar asta nu-i cu puțină fiindcă fără aceasta amăgire (primul „eu“) nu există viața, nu există nimic, și mai ales nu exista al doilea „eu“. Dacă însă prima afirmație e adevărată, atunci înseamnă ca toată viața trupească e amăgire. Dar nici asta nu se poate, fiindcă fără viața trupească n-aș fi putut face aceste raționamente. Și de aceea exista și una și alta: Eu sunt ființa spirituală, nonspațială, atemporală, în condiții corporale, spațiale și temporale."