"Clopoțelul, au sosit scrisori... Dintr-o veche obișnuință aștept ceva din afara: vine o persoană plăcută, vreo veste buna într-o scrisoare. Aștept și în același timp știu prea bine că din afară n-are cum sa-mi vina nimic bun. Nu pot nici măcar să mă gândesc cine din afara, ce om și ce veste mi-ar putea aduce o adevărată bucurie. Ce poate să mă bucure? Ce pot să-mi doresc? Numai un singur lucru, pe care pot să mi-l ofer singur: o apropiere tot mai mare de Dumnezeu, contopirea cu El. Nu sunt într-o stare buna de spirit; ce bucurie pot să-mi ofer? Pot să-mi ofer și acum o bucurie, și încă mare: să înving aceasta dispoziție, să mă folosesc de ea pentru a învăța chiar și în timpul ei sa nu întrerup comunicarea cu Dumnezeu."