"Da, eu, L. N., eu, scriitorul, eu, cerșetorul, eu, țarul, este o mare rătăcire. De aici vin toate suferințele oamenilor. Există numai Unui și nenumărate manifestări ale Lui, dintre care una este cea pe care o consider sinele meu. Și ar fi bine să nu recunoaștem manifestarea Lui în sinea noastra ca pe „eul“ nostru separat, ci să simțim în noi acel „Eu“ și să trăim prin El. Trecem prin cele mai diferite și inevitable amărăciuni și suferințe dacă trăim în rătăcirea ca „Eu“ este „eul“ nostru. Rostul vieții e împlinirea voinței „Eului“ său, altfel spus, năzuința spre încetarea despărțirii, contopirea cu Intregul. Iar dragostea, această apropiere de contopire, este cel mai mare bine al vieții noastre."