"

The effort directed towards the domination of the corporeal and semi-corporeal "I" by the spiritual one, towards perfection, towards getting closer to God, towards self-purification, is beneficent in many ways and above all because it frees me from the preoccupation (which still dominates me) for worldly glory. The effort of the whole life must have as its main goal the nearness to God, and that's it.

"Efortul îndreptat spre dominarea „eului“corporal și semicorporal de către cel spiritual, spre desăvârșire, spre apropierea de Dumnezeu, spre purificarea de sine, este binefăcător în foarte multe privințe și mai ales fiindcă mă eliberează de preocuparea (care încă mă mai stăpânește) pentru gloria lumeasca. Efortul întregii vieți trebuie să aibă ca principal scop apropierea de Dumnezeu, și atât."