"

It is easy to say that we live before God, only before God. (My attitude towards the diary is altered by the fact that it is read by others. Please do not read it.) How hard and how good it is. I am beginning to understand a little that it is possible that I may even live this way sometimes. What happiness! It's amazing how many completely new joys you can discover in old age. In order to live before God, it is necessary, absolutely necessary, to address Him, to communicate with Him as a person, even though you know that He is not a person. The condemned man, I, we all need to turn to Him. To live before God implies that the purpose of every deed you do is the fulfillment of His will, and this fulfillment is love, in which I see God.

"E ușor de zis să trăim în fața lui Dumnezeu, numai în fața lui Dumnezeu. (Atitudinea mea față de jurnal e alterată de faptul că e citit de alții. Vă rog să nu-l citiți.) Cât de greu și cât de bine e. Încep să înțeleg puțin că este posibil ca uneori chiar să și trăiesc așa. Ce bucurie! E uimitor câte bucurii absolut noi poți cunoaște la bătrânețe. Ca să trăiești în fața lui Dumnezeu e nevoie, neapărată nevoie să te adresezi Lui, să comunici cu El ca persoană, deși știi că El nu e persoană. Condamnatul la moarte, eu, noi cu toții avem nevoie să ne adresăm Lui. Să trăiești în fața lui Dumnezeu presupune ca scopul oricărei fapte săvârșite de tine să fie împlinirea voinței Lui, iar aceasta împlinire e iubirea, în care ÎI văd pe Dumnezeu."