"Pentru mine devine tot mai limpede că viața noastră e altceva decât simplă conștiința a separării noastre, ceea ce numim „eul“ nostru, și altceva decât simpla conștiința a vieții întregului. Pentru a fi separat, trebuie să existe acel lucru de care ne simțim separați. Iar acest ceva de care ne simțim separați nu-l putem înțelege altfel decât ca infinit în sens material inseparabil de noi în sens spiritual. Acest lucru inseparabil de noi e ceea ce numim Dumnezeu. Dacă ne-am permite să-i atribuim, așa cum suntem obișnuiți, intenții acestui Dumnezeu, atunci El ne-ar dărui această separare și conștiința inseparabilității noastre spirituale de întreg, ne-ar dărui viața și binele ei. Moartea e încetarea conștiinței separării. Cu ce e ea înlocuită? Oare aceasta conștiința e distrusă? Un lucru e sigur: aceasta conștiința a sinelui nu se poate distruge, pentru ca ea este singura care exista. În afara de ea nu exista nimic."